διακρίνω (diakrinô)

da διά e κρίνω
TDNT - 3: 946,469
Numero Strong: G1252
verbo

1) separare, fare una distinzione, discriminare, preferire
2) imparare da discriminazione, provare, decidere
   2a) determinare, dare un giudizio, decidere una disputa
3) ritirarsi da qualcuno, abbandonare
4) separarsi con uno spirito ostile, opporsi, sforzare con disputa, contendere
5) essere volubile, esitare, dubitare

διακριθῇ: 3sing. pass. aor. cong.
διακριθῆτε: 2pl. pass. aor. cong.
διακρῖναι: att. aor. inf.
διακρίναντα: att. aor. ptc. acc. sing. masc.
διακρίνει: 3sing. att. pres. ind.
διακρίνειν: att. pres. inf.
διακρινέτωσαν: 3pl. att. pres. imptv.
διακρινόμενος: med. pres. ptc. nom. sing. masc.
διακρινομένους: med. pres. ptc. acc. pl. masc.
διακρίνων: att. pres. ptc. nom. sing. masc.
διεκρίθη: 3sing. pass. aor. ind.
διεκρίθητε: 2pl. pass. aor. ind.
διέκρινεν: 3sing. att. aor. ind.
διεκρίνομεν: 1pl. att. impf. ind.
διεκρίνοντο: 3pl. med. impf. ind.

avere di dubitare: 1
contendere: 1
contestare: 1
discernere: 2
distinguere: 1
dubitare: 4
esaminare: 1
essere in dubitare: 1
fare discriminare: 1
fare scrupolo: 2
giudicare: 1
pronunziare uno giudicare: 1
usare uno trattare diversità: 1
vacillare: 1
Totale: 19

Trova parola:

α β γ δ ε ζ η θ ι κ λ μ ν ξ ο π ρ σ τ υ φ χ ψ ω