κρίνω (krinô)

forse una parola primitiva
TDNT - 3: 921,469
Numero Strong: G2919
verbo

1) separare, dividere, scegliere da, selezionare
2) approvare, stimare, preferire
3) essere dell'opinione, ritenere, pensare
4) determinare, risolvere, deliberare
5) giudicare
   5a) pronunciare un'opinione riguardo il giusto e lo sbagliato
      5a1) essere giudicato, cioè chiamato in tribunale affinché il proprio caso possa essere esaminato e giudicato
   5b) pronunciare un giudizio, sottoporre alla censura
      5b1) di quelli che fanno da giudici o arbitri in materie di vita comune, o per giudicare gli atti e le parole di altri
6) dominare, governare
   6a) presiedere con il potere di dare decisioni giudiziali, perché giudicare era prerogativa di re e governatori
7) contendere insieme, di guerrieri e combattenti
   7a) disputare
   7b) in senso forense
      7b1) fare causa

ἐκρίθη: 3sing. pass. aor. ind.
ἐκρίθησαν: 3pl. pass. aor. ind.
ἔκρινα, ἔκρινά: 1sing. att. aor. ind.
ἔκρινας: 2sing. att. aor. ind.
ἔκρινεν: 3sing. att. aor. ind.
ἐκρινόμεθα: 1pl. pass. impf. ind.
κέκρικα: 1sing. att. pf. ind.
κεκρίκατέ: 2pl. att. pf. ind.
κεκρίκει: 3sing. att. ppf. ind.
κέκρικεν: 3sing. att. pf. ind.
κεκριμένα: pass. pf. ptc. acc. pl. neut.
κέκριται: 3sing. pass. pf. ind.
κριθῆναι: pass. aor. inf.
κριθήσεσθε: 2pl. pass. fut. ind.
κριθήσονται: 3pl. pass. fut. ind.
κριθῆτε: 2pl. pass. aor. cong.
κριθῶσι, κριθῶσιν: 3pl. pass. aor. cong.
κρῖναι: att. aor. inf.
κρίναντας: att. aor. ptc. acc. pl. masc.
κρίναντες: att. aor. ptc. nom. pl. masc.
κρίναντος: att. aor. ptc. gen. sing. masc.
κρίνας: att. aor. ptc. nom. sing. masc.
κρίνατε: 2pl. att. aor. imptv.
κρινεῖ: 3sing. att. fut. ind.
κρίνει: 3sing. att. pres. ind.
κρίνειν: att. pres. inf.
κρίνεις: 2sing. att. pres. ind.
κρίνεσθαι, κρίνεσθαί: pass. pres. inf.
κρίνεται: 3sing. pass. pres. ind.
κρίνετε: 2pl. att. pres. imptv., 2pl. att. pres. ind.
κρινέτω: 3sing. att. pres. imptv.
κρίνῃ: 3sing. att. aor. cong.
κρίνομαι: 1sing. pass. pres. ind.
κρινόμενοι: pass. pres. ptc. nom. pl. masc.
κρινόμενος: pass. pres. ptc. nom. sing. masc.
κρίνοντα: att. pres. ptc. acc. sing. masc.
κρίνοντες: att. pres. ptc. nom. pl. masc.
κρίνοντι: att. pres. ptc. dat. sing. masc.
κρινοῦμεν: 1pl. att. fut. ind.
κρινοῦσιν: 3pl. att. fut. ind.
κρινῶ: 1sing. att. fut. ind.
κρίνω: 1sing. att. aor. cong., 1sing. att. pres. ind., 1sing. att. pres. cong.
κρίνωμεν: 1pl. att. pres. cong.
κρίνων: att. pres. ptc. nom. sing. masc., att. pres. ptc. voc. sing. masc.

(+ἔχω) giudicare: 1
(+αὐτός) giudicare: 1
(+) giudicare: 1
(+) prendere: 1
(+μέλλω) giudicare: 1
(+ἄν) giudicare: 1
(+ἐγώ) chiamare in giudicare: 1
(+ἐγώ) giudicare: 2
chiamare in giudicare: 1
condannare: 2
da giudicare: 1
decidere: 3
decidere di: 3
decretare: 1
determinare: 1
fare giustiziare: 1
giudicare: 78
giudicare di: 1
giudicare voi: 1
giungere a: 1
in giudicare: 1
litigare: 1
non tradotto: 1
per giudicare: 1
processare: 1
proporre di: 1
ritenere: 2
stimare: 2
subire giudicare: 1
Totale: 114

Trova parola:

α β γ δ ε ζ η θ ι κ λ μ ν ξ ο π ρ σ τ υ φ χ ψ ω